De ce băltește apa într-o parcare și cum se rezolvă drenajul

Toamna, orice platformă prost drenată se autodenunță: apa stă în aceleași locuri după fiecare ploaie. Iarna, aceleași locuri devin gheață, iar primăvara asfaltul cedează exact acolo. Băltirea nu e un defect de suprafață, ci de concepție.

Panta nu e opțională

O platformă are nevoie de minimum 1% pantă transversală ca apa să plece singură; sub această valoare, abaterile normale de execuție sunt suficiente ca să apară zone plate. La suprafețe mari se lucrează cu pante compuse, orientate către punctele de colectare, nu cu o pantă unică pe toată platforma.

Punctele de colectare se stabilesc înainte de a se turna ceva. Rigole betonate pe direcția de scurgere, guri de scurgere în punctele joase, și un traseu clar până la colector sau la bazinul de retenție.

Ce se pune sub suprafață

• stratul de fundație din balast sau piatră spartă, compactat pe straturi și verificat
• drenajul longitudinal acolo unde apa vine din terenul vecin
• geotextilul de separație, care împiedică pământul să urce în piatră
• gurile de scurgere cu depozit de nămol, ca să nu se colmateze colectorul

Un sistem rutier corect executat, dar fără evacuare, nu ține: apa infiltrată saturează fundația, iar sub trafic apar tasările și făgașele.

Apa de pe platformă nu se aruncă oriunde

Platformele de parcare, halele cu trafic de marfă și stațiile de carburanți descarcă apă cu conținut de hidrocarburi. Descărcarea directă în canalizarea pluvială sau în emisar nu e permisă fără tratare: e nevoie de separatoare de hidrocarburi dimensionate pe debitul de calcul, cu filtru coalescent și by-pass.

Și separatorul are nevoie de întreținere. Un separator necurățat ani la rând nu mai reține nimic — trece apa mai departe exact ca o țeavă goală, dar cu certificatul de conformitate la dosar.

Executăm partea de suprafață și partea îngropată împreună: pante, rigole, drenaj și separatoare. Sunt aceeași lucrare, chiar dacă în deviz apar la capitole diferite.